Am observat că, îndată ce se afişează orarul, această întrebare intrigă minţile (unde încolţeşte) în grade de la simpla curiozitate până la revoltă profundă; cine întreabă, pesemne, ori încă nu s-a întâlnit autentic cu filosofia, ori a cunoscut-o bine şi-a iubit-o mult, dar ea l-a înşelat în aşteptări şi-au divorţat.
        În orice caz întrebarea e binevenită pentru că, încercând clarificări, ne încurcăm şi mai tare ajungând la Ce pot să ştiu? Ce trebuie să fac? Ce mi-e permis să sper? Ce este omul? ş.a. întrebări kantiene; paradoxuri, răspunsuri ce devin întrebări... începe pendularea nesfârşită între pigmeu şi titan, libertate şi lanţuri, bine şi rău, cer şi pământ. 
        În vâltoarea căutării Adevărului, Binelui, Sensului se naşte revelaţia că viaţa fără anestezie, dincolo de clişee şi consumism, e o mare minune şi un mare deranj, e bucuria şi durerea întâlnirii cu Sine, cu Ceilalţi, cu Lumea; şi, cu sau fără voie, cu filosofia.
        Aceste pagini sunt invitaţii la o asemenea întâlnire.
        Nu garantăm fericirea (orice ar însemna ea), nirvana sau succesul în carieră, dar garantăm că foloseşte:
                                   

                                                                                           (in)formează şi trezeşte.
 

                                                                       

                                                                                                                                                                asist. I.Zaharia